Durata de viaţă: 9 -13 ani;

Ţara de origine: Canada;

Grupa: de sport şi vanatoare;

Culoare: auriu, ciocolatiu, negru;

Lungimea firului de păr: scurtă;

Talia: mare;

Năpârlire: moderat;

Înălţime: mascul la 50-60 cm, femelă la 50-58 cm;

Greutatea: la mascul de 25-35 kg, la femelă de 25-30 kg;

Mediul de trai: Sunt caini care nu se descurcă dacă nu au parte de suficient exerciţiu zilnic. Zona rurală şi o curte îngrădită sunt mediile ideale de viaţă pentru acesti caini; iar în zonele sub-urbane şi urbane unde sunt ţinuţi în apartament se vor adapta dacă le oferiţi plimbări şi alte ocazii de mişcare.



Istoric

Rasa de caini Labrador Retriever, contrar denumirii sale, cel mai probabil s-a desprins din cainii Sfântului Ioan pentru pescuitul din Newfoundland. Aceşti caini ieşeau în larg cu pescarii pe bărcile lor şi erau folosiţi pentru a aduce aproape marginile depărtate sau de a aduce la barcă sau mal năvoadele cu peşte. Aceste întrebuinţări de la începuturi sunt motivaţia blănii lor duble, rezistente la apă, a cozii ca şi cârmă, rezistenţei îndelungate, a adorării înotului – caracteristici pe care le prezintă exemplarele de Labrador de astăzi.

Spre sfârşitul secolului al 19-lea, unele exemplare de caini ai Sfântului Ioan au fost aduşi pe uscat, pe teren solid pentru a fi dresaţi ca şi caini de vanatoare pentru aristocraţie. Astfel, noua linie de caini formaţi, mult mai rafinaţi a devenit cunoscută ca şi Caini Labrador pentru a-i distinge de mai marele ca dimensiuni, Newfoundland Retriever, dezvoltat pentru aceleaşi scopuri.

Popularitatea noului botezat Labrador Retriever ca şi caine de vanatoare şi de sport a ajutat la răspândirea rasei în întreaga lume. Astăzi, Labradorul este o rasa cunoscută şi apreciată de către familii mai ales.

Descriere

Rasa Labrador este un caine uşor de identificat după înfăţişarea sa. Dimensiunile sale sunt rezonabil de mari, cu o musculatură şi osatură bine dezvoltate. Urechile lor sunt moi, pliate când nu este atent, nasurile lungi, cu picioare puţin mai lungi decât corpurile lor relativ îndesate, iar coada este puternică, groasă şi folosită pe post de cârmă în apă, pentru a direcţiona cainele.

Blana acestor caini este scurtă şi relativ aspră la atingere. Poate să pară oarecum în valuri pe spatele cainelui, dar în restul corpului este complet dreaptă şi lipită de corp. Posedă o sub-blană care are rol de izolator şi protector al corpului; este rezistentă la apă şi la intemperiile vremii, precum frigul. Dar nu trebuie să vă gândiţi că ei vor rezista la friguri excesive afară, fără nici un adăpost la îndemână.

Temperament

Cainii din rasa Labrador sunt foarte activi, entuziaşti, crescuţi pentru vanatoare şi înot. Sunt minunaţi ca şi caine al familiei, dar în acelaşi timp sunt o adevărată provocare pentru un stăpân fără experienţă cu cainii de talie medie sau mare şi care nu va ştii cum să se comporte cu el, cum să-l controleze. Cea mai mare greşeală a unei persoane care achiziţionează un asemenea caine este aceea de a considera că sunt suficiente câteva mângâieri, o plimbare din când în când şi mâncare la discreţie. Ei eu nevoie de o atenţie considerabilă dacă nu doriţi să aveţi de-a face cu un caine imposibil de controlat şi care nu ascultă de nimeni.

Sunt firi extrem de prietenoase, astfel că se vor împăca bine cu străinii cu care le faceţi dumneavoastră cunoştinţă. Cainii din rasa Labrador nu se vor manifesta prin lătrat excesiv sau comportament agresiv; dar e bine de învăţat de mic să nu sară pe oameni deoarece un caine la asemenea dimensiuni poate răni o persoană dacă sare pe ea. Acest gest de sa sări pe oameni este o modalitate a Labradorului de a-şi arăta afecţiunea, deşi de cele mai multe ori va reuşi să răstoarne din picioare persoana. Cu toate că sunt firi inteligente, au o reputaţie de a fi măscăricii lumii canine datorită exuberanţei şi hiperactivităţii lor. În primii trei ani de viaţă ei sunt la fel de imaturi din punct de vedere mental, ceea ce duce la o exacerbare considerabilă a atitudinii lor prietenoase.

Aceşti caini se împacă foarte bine cu copiii, dar nu este indicat să îi lăsaţi nesupravegheaţi atunci când este implicat un copil mic. Este bine ca dresajul să fie complet şi cainele să fie trecut de anii de copilărie înainte de a-l lăsa să se joace cu copiii mici nestingherit. Nu este aici o problemă de agresivitate, ci una de neîndemânare şi entuziasm din parte cainelui care poate accidenta şi răni copilul fără să intenţioneze acest lucru.

Calităţile de caine de protecţie nu sunt tocmai de lăudat, deoarece sunt prea prietenoşi şi le lipseşte comportamentul agresiv. Cu toate că vor avea tendinţa de a lătra în anumite situaţii, pot să fie caini de pază, dar nu sunt consideraţi a fi printre cei mai eficienţi în acest domeniu.

Probleme de sanatate

Deşi sunt o rasa de caini în general sănătoasă, Labradorii mai pot avea predispoziţii la asemenea condiţii de care suferă majoritatea cainilor de talie mare, displazia de şold sau de umăr. Mai pot avea probleme şi cu ochii, precum atrofia progresivă a retinei, care este una dintre cele mai grave boli de ochi care pot apărea la această rasa. Din cauza apetitului lor sănătos şi aparent nelimitat sunt predispuşi la obezitate; astfel că trebuie să le oferiţi mese micuţe şi să le ţineţi sub control greutatea.

Blana

Cainele îşi poate asigura şi singur o igienă minimală uşurându-vă astfel muncă de întreţinere a blănii. Fără un program regulat de periere a părului mai ales în anumite zone unde este mai predispus la încâlcire; va duce la un declin al sănătăţii blănii şi implicit oferind cainelui o stare de disconfort. Perierea atentă a blănii şi mai ales a sub-blănii trebuie să fie efectuată odată pe săptămână pentru a îndepărta toate firele de păr mort şi pentru a ţine sub un oarecare control năpârlirea. Ocazional, pot să fie îmbăiaţi fără probleme, deşi şamponul este bine să fie folosit cât mai moderat şi cât mai rar pentru a nu dăuna caracteristicii de rezistenţă la apă a blănii. De cele mai multe ori o simplă bălăceală într-o piscină sau râu din apropiere este suficientă pentru a curăţa blana cainelui, atâta timp cât nu vă va deranja mirosul de caine umed pe care îl va căpăta astfel.

Urechile sale trebuie să fie verificate periodic pentru urme de paraziţi sau infecţii. Cainii care au urechile moi şi căzute trebuie să fie mai des inspectaţi pentru că această parte a corpului lor va fi mai predispusă la răni şi accidente, dar şi la infecţii sau iritaţii. De asemenea când îi scoateţi din apă, după îmbăiere trebuie să vă asiguraţi că sunt complet uscate.

Exercitii si dresaj

Cainii Labrador sunt firi foarte entuziasmate şi vor avea nevoie de o cantitate considerabilă de exerciţii şi de mişcare în aer liber pentru a le menţine sănătatea. În primii trei ani de viaţă se vor comporta ca mici catelusi şi este bine să le consumaţi pe deplin energia. Limita minimă la plimbări va fi de două pe zi, în lesă cu o mână forte. Labradori au muşchii umerilor şi ai gâtului pronunţaţi şi vor reuşi foarte uşor să vă dezechilibreze printr-o smucire în lesă dacă nu veţi fi atenţi. Pe lângă plimbări cainii din aceasta rasa vor avea nevoie de un spaţiu în care să se mişte în voie; dar această curte va trebui să fie asigurată cu un gard pentru a împiedica cainele să plece sau să alerge străinii sau alte animale impulsionat fiind de calităţile sale de caine de vanatoare.

Sunt niste înotători extraordinari şi vor da curs acestor talente cu fiecare ocazie care li se oferă, indiferent că este vorba de piscine, râuri, bălţi sau lacuri. Dar să nu vă aşteptaţi ca de catei mici aceştia să înoate perfect, au nevoie de o anumită perioadă de timp pentru a se obişnui cu apa. Pentru început este bine să duceţi cainele în zone cu apă mică ca adâncime ca să poată ieşi singur atunci când oboseşte sau nu mai vrea să înoate.

Se vor maturiza mai repede fizic, decât psihic şi abia începând cu vârsta de 3 ani putem spune despre ei că sunt adulţi. Pe măsură ce va înainta în vârstă nu va mai fi la fel de exuberant, ci mai calm.

Firea sa energică va duce la o serie de comportamente care trebuie corectate de indata ce sunt observate; cum este săritul pe musafiri sau pe membrii familiei ca semn de afecţiune. Sunt caini de talie mare, au o anumită greutate şi este bine să îl ţineţi sub control pentru a evita momente stânjenitoare sau chiar accidente nedorite.



Consistenţa şi recompensele pozitive pentru un comportament adecvat sunt puncte forte ale oricărui dresaj eficient. În timp ce un antrenor poate să îşi menţină aceeaşi consistenţă în comportamentul faţă de caine, lăudând comportamentele bune şi pedepsindu-le pe cele rele; Labradorul îşi va forma de obicei un model de comportament în funcţie de membrii familiei de adopţie. Astfel, dacă un membru al familiei îi va interzice să sară pe oameni şi altul îi va permite acest lucru, el va sări în continuare din cauza mesajelor mixte. De aceea este bine ca toţi membrii familiei să aibă aceeaşi atitudine faţă de anumite comportamente ale cainelui şi să cunoască toţi limitele şi regulile dresajului acestuia Recompensele pe care le puteţi oferi câinelui în timpul dresajului pot să fie atât verbale (laude), cât şi gestuale (mângâieri). Oferirea de recompense alimentare pentru un comportament adecvat nu va fi cea mai bună idee deoarece ei au tendinţa de a lua uşor în greutate şi îi vor încuraja spre această direcţie.