CARAS

Atata greutatea cat si dimensiunile sunt evident influentate si de bogatia hranei. In crescatoriile de crap si in general in Delata Dunarii il gasim destul de frecvent la peste 400 sau chair 800g, in cazuri exceptionale 2-3 kg si pana la 45-50 cm.

Raspandirea: Se pare ca originea acestui peste este in nordul Asiei, de unde s-a raspandit in toata China ca peste ornamental (rosu-auriu) iar apoi in toata lumea, practic ramanand foarte putine zone in care acest peste nu este prezent.
Nu se stie clar daca rapandirea sa ca forma argintie este adaptarea la mediul European (aici a fost introdus prima data dupa China) sau a fost adus ca forma gata adaptata (argintie).
In anumite conditii s-au descoperit forme rosiatice sau chiar aurii � rosiatice si in salbaticie, se pare ca PH-ul apei influenteaza foarte mult culoarea acestui peste..

Descrierea si modul de viata: Coloratia solzilor depinde foarte mult de apa in care traieste, astfel in ape maloase solzii bat in negru (mimetismul natural), in ape bogate in vegetatie culoarea sa bate in verde � masliniu sau verde � auriu, in ape foarte limpezi, bogate in hrana, culoarea carasului este maroniu � aurie. Are un cap ce seamana la prima vedere cu al crapului dar evident ii lipsesc mustatile iar forma gurii este obtuza, cu buze subtiri.

Hranirea: Nici hrana nu face exceptie de la marea adaptabilitate a carasului, larve, crustacee, vegetatie, moluste, icre toate pot fi mancate de acest peste. Desi varietatea de hrana difera de la o apa la alta (delta, balti, rauri, lacuri de munte) carasul nu are nici o problema in a se hrani.
Carasul este un peste absolut uimitor din punct de vedere stiintific, poate trai in ape foarte sarace in oxigen, intre niste limite ale PH-ului pe care putini pesti le suporta, poate trai zile intregi in ape scazute, doar in noroi, rezista uimitor de mult fara hrana si se adapteaza cu usurinta la orice fel de conditii de hranire, se poate imperechea cu alti pesti din familia ciprinidelor, urmasii fiind intotdeauna carasi. Din cauza acestei rezistente deosebite si a cresterii relativ rapide a fost introdus in foarte multe crescatorii (ferme piscicole) din fosta URSS si de la noi (in perioada comunista). Departe de a fi un peste folositor, carasul are tendinta de a destabiliza mediul in care se adapteaza, astfel, se pare, ca el este direct raspunzator de disparitia endemicei caracude, in arealul careia a intrat. Motivele sunt multiple, concurenta la hrana, carasul fiind mult mai indrazanti si mai rapid, depunerea incrucisata in urma careia nu au rezultat decat carasi etc. In Delta Dunarii s-a observat chair fenomenul de urmarire a femelelor de crap de catre masculii de caras si varsarea laptilor peste icrele crapilor sau chiar mancarea icrelor de crap.
In apele de munte este o adevarata pacoste, odata intrat intr-un lac de munte carasul distruge in cativa ani populatia de salmonide. Este bine stiut ca pastravii depun icrele toamna iar puii ies in primavara, ei bine, cat este iarna de lunga cardurile de carasi umbla neostenite in cautarea icrelor pe care le mananca.

Pescuitul carasului
Datorita largii raspandiri la noi in tara, pescuitul carasului poate fi numit un sport national, este �vanat� prin toate stilurile de pescuit: la varga, la sheffield sau cu lanseta pe fundul apei. Foarte multe crescatorii isi bazeaza productia de peste pe obisnuitul caras asa ca in foarte multe locuri este singura oferta facuta pescarilor sportivi.