Medierea poate fi definita ca un proces structurat in care doua sau mai multe parti intr-un litigiu incearca, din proprie initiativa, sa ajunga la un acord privind solutionarea litigiului dintre acestea, cu asistenta unei parti terte neutre calificate („mediator”). Acest proces poate fi initiat de catre parti, recomandat sau impus de instanta sau prevazut de dreptul unui stat membru.

Mediatorul ofera asistenta partilor pentru a ajunge la un acord fara a exprima în mod formal o opinie privind o anumita solutie posibila a litigiului.

Pe parcursul medierii, partile sunt invitate sa initieze sau sa reia dialogul si sa evite confruntarea. Partile insele aleg tehnica de solutionare a litigiului si joaca un rol deosebit de activ in efortul de a gasi solutia cea mai adaptata pentru ei. In alte cazuri, in special in litigii legate de consumatori, mediatorul este cel care gaseste solutia si o prezinta partilor. Solutionarea litigiului este conditionata de gasirea unui acord de catre parti; in cazul in care partile nu pot ajunge la un acord, mediatorul nu impune o solutie.

Medierea este considerata mai rapida, si adesea, mai rentabila decat procedurile judiciare obisnuite.  Aceasta evita confruntarea dintre parti care este inerenta in procedurile judiciare si permite partilor sa isi mentina relatia profesionala sau personala in afara litigiului. De asemenea, medierea permite partilor sa gaseasca solutii creative la litigiul acestora, pe care nu le-ar putea obtine in instanta.