1. Fixarea datei si a orei la care are loc sedinta de mediere este stabilita de parti în functie de agenda acestora. In instanta, termenele de judecata sunt impuse si nu tin cont de programul partilor. Sedinta de mediere poate fi reprogramata in cazul in care partile solicita acest lucru. O sedinta de mediere poate sa fie programata la fel de usor ca orice alt tip de intalnire (de afaceri sau personala).
2. Nu exista limita de timp pentru sedinta de mediere; majoritatea medierilor se finalizeaza dupa o singura întalnire, durata medierii putand sa oscileze între cateva zeci de minute si cateva ore. Medierile se pot solda si cu întelegeri partiale, situatie in care este posibila programarea unei alte sedinte de mediere la o data ulterioara.
3. Partile, de comun acord, pot alege mediatorul la care sa apeleze. Aceasta facilitate nu exista in fata instantei de judecata. Alegerea mediatorului de catre parti mareste increderea acestora in obtinerea rezultatului dorit.
4. Un prim pas spre solutionarea conflictului este prezenta partilor la mediator. Medierea este facultativa, partile nu pot fi obligate sa participe la mediere. Prezenta partilor la mediator denota dorinta acestora de a incerca variante alternative de solutionare a neintelegerilor.
5. Sala in care are loc sedinta de mediere si sala in care se desfasoara un proces au putine lucruri în comun: problemele partilor nu ajung la cunostinta altor persoane, intrucat medierea este confidentiala. In sala de judecata domneste formalismul, trebuiesc respectate anumite reguli procedurale stricte, cuvantul se ia intr-o anumita ordine s.a.m.d. La mediere solutionarea cauzei se bazeaza pe vointa si interesul partilor. La sedinta de mediere este permisa doar prezenta partilor si a persoanelor agreate de acestea.
6. In cadrul unui proces, solutia este impusa partilor de catre un judecator dupa administrarea probatoriului in cauza. Mediatorul nu poate sa impuna nimic partilor, ele avand de decis daca si in ce conditii este avantajoasa pentru ele o solutie amiabila.
7. Medierea este mult mai eleganta decat clasicul proces. Tocmai de aceea este atat de uzitata peste tot in lume. Satisfactiile partilor in cazul ajungerii la o intelegere sunt cu atat mai mari cu cat se datoreaza vointei si implicarii lor.
8. Prin mediere se sting conflicte existente dar in acelasi timp se si preintampina aparitia unor alte neintelegeri. La finalul medierii, partile isi strang mana si pleaca cu mai putine probleme decat aveau anterior. Diferenta principala fata de clasicul proces este ca pe tot parcursul medierii partile comunica. La finalul unui proces, comunicarea dintre parti dispare fiind inlocuita de o stare conflictuala si mai accentuata intrucat, spre deosebire de mediere, in instanta exista invinsi si invingatori.
9. Mediatorul nu judeca partile si nu da verdicte. Menirea lui este sa faciliteze dialogul dintre parti in urma caruia acestea sa genereze optiuni in vederea solutionarii divergentelor existente.
10. Apeland la mediere partile nu renunta la justitia clasica. Daca nu reusesc sa isi solutioneze prin mediere conflictul, au posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, la fel cum o aveau si inainte de a apela la mediere.