TEHNOLOGIA DE ÎNFIINTARE A CULTURII ZMEURULUI

Specificul producerii materialului sãditor

Zmeurul se înmulteste prin drajoni, butasi de rãdãcinã si despãrtirea tufelor. Drajonii se obtin în plantatiile specializate (10.000 – 14.000 plante/ha), înfiintate si întretinute corespunzãtor unor plantatii elitã. Dupã doi ani dintr-o astfel de plantatie se obtin 150.000 – 200.000 de drajoni înrãdãcinati bine.

Înmultirea prin butasi de rãdãcinã - se practicã mai ales la soiurile care nu drajoneazã sau drajoneazã foarte putin. Butasii se recolteazã toamna (10-12 cm) si se planteazã primãvara în rigole adânci (8-10 cm).

Identificarea suprafetei pentru culturã

Zmeurul necesitã un teren însorit, cu o buna miscare a aerului, cu umezealã suficientã, ferit de vânturile puternice si de temperaturile foarte scazute din timpul iernii. În plantatiile înfiintate pe pantele cu expozitie sudicã fructele se coc mai repede cu 7-8 zile, comparativ cu cele situate pe pante nordice. În aceeasi locatie, conditiile de microclimat si de sol pot fi foarte diferite.

De aceea, pentru înfiintarea unei plantatii pe suprafete mari, arealul se poate testa timp de doi-trei ani, cultivând o suprafatã mai micã de zmeur. În acest caz sunt obligatorii analizele de sol privind continutul în diferite elemente chimice si pH-ul.

Zmeurul se dezvoltã cel mai bine pe solurile lutoase, bine drenate, bogate în materie organicã, în general cu un humus de peste 2,5% si cu o bunã capacitate de retinere a apei. Specia se poate cultiva si pe solurile mai nisipoase, dar în conditii de irigare.

Nu se vor infiinta plantatii de zmeur pe soluri reci si argiloase, unde existã tendinta de bãltire a apei, deoarece cultura va fi compromisã înca din primii ani. Pe aceste soluri se poate planta zmeurul doar cu conditia asigurãrii unui drenaj corespunzator si, eventual, plantarea pe straturi înãltate.

Planta premergatoare

Cerealele pãioase pot fi bune premergatoare pentru zmeur, mai ales dacã se face o erbicidare totalã dupa recoltat si rãsãrirea buruienilor. Alte premergatoare pot fi leguminoasele, care lasã terenul îmbogãtit în azot si, în general, curat de buruieni. Legumele timpurii, care se recolteazã in timpul verii, pot fi o alta solutie.

Se evitã urmatoarele premergatoare: cartofii, rosiile, vinetele sau ardeii, din cauza riscului infectiei cu Verticillium wilt (verticilioza), boalã comunã. Acolo unde exista zmeur sau mur din flora spontanã în preajma plantatiei, acesta se va elimina prin mijloace mecanice sau prin erbicidare pe o raza de cel putin o sutã de metri.

ACHIZITIONAREA PLANTELOR

Plantele de zmeur se procurã din timp, din pepiniere autorizate, care sunt controlate si autorizate de Inspectoratele Teritoriale pentru Controlul Semintelor si Materialului Sãditor si de Unitãtile Fitosanitare judetene.

Nu se folosesc plante de provenientã necunoscutã sau recoltate din plantatii îmbãtrânite de zmeur, care poartã bolile si dãunãtorii specifici din plantatia mamã.

Zmeurul se poate planta atât toamna, cât si primãvara, însã numai dupa ce s-au luat toate mãsurile ce garanteazã aplicarea unei tehnologii care sã respecte nevoile acestei specii în culturã.

Pregãtirea terenului

Analiza solului este necesarã inainte de înfiintarea plantatiei. pH-ul optim este de 6,5 dar zmeurul se poate cultiva în conditii bune si la un pH între 6 si 7. Daca acesta nu este corespunzator, se poate face o corectie prin aplicarea amendamentelor. Potasiul, fosforul si magneziul se administreazã concomitent cu pregatirea terenului înainte de plantare, iar îngrãsãmintele cu azot se aplicã la cateva saptamani de la pornirea în vegetatie.

Gunoiul de grajd bine fermentat, în cantitate de 60-80 de tone, se risipeste pe toatã suprafata sau pe rândul unde urmeazã sã fie plantat zmeurul si se încorporeazã în sol cu freza.

Având în vedere durata mare de viatã a unei plantatii, de circa 12-15 ani, înainte de plantare este bine sa se faca o araturã de desfundare, la 40-50 cm. Dacã, astfel, roca mamã (stratul nefertil) se aduce la suprafatã se va face doar o araturã mai putin adancã.

În functie de analiza solului, se poate interveni cu un aport de magneziu. În general, se asigurã: P2O5 - 100-250 unitati/ha; K2O - 200-300 unitati/ha; MgO - 80-100 unitati/ha. Aceste date sunt orientative, stiind ca o parte din solurile din Romania sunt bine aprovizionate cu potasiu.

Inainte de plantare, solul se lucreazã cu freza sau cu grapa cu discuri.

Înfiintarea culturii

Distanta de plantare între rânduri variazã în functie de vigoarea soiului, de puterea de drajonare, de fertilitatea solului si de modul de conducere a plantatiei. La soiurile viguroase, cu putere mare de drajonare, se lasã o distantã mai mare. În general, aceasta este de 3-3,3 m, când se lucreazã mecanizat cu tractor mare si de 2,5-2,8 m, când se lucreazã cu un motocultor. Între plante, pe rând, se lasã 0,4-0,8 m, în functie de capacitatea de drajonare.

Înainte de plantare, se marcheazã rândurile cu o sfoarã sau cu un marcator, pe o lungime de maxim o sutã de metri, pentru a usura recoltarea si scoaterea lãditelor în capãtul rândurilor, la drumurile de acces.

Se recomandã ca rãdãcina plantelor sã se umecteze timp de 1-2 ore pentru a le rehidratata, sau sã se mocirleascã. Plantarea se face manual în rigole deschise, mecanic sau cu cazmaua.

Drajonii de zmeur se planteazã cu 2-3 cm mai jos fatã de nivelul la care s-au dezvoltat în pepiniera. Daca se sãdesc mai adânc, plantele se vor dezvolta mai greu si vor emite drajoni putini si de slabã calitate. Planta se aseazã cu rãdãcina rãsfiratã, care se acoperã apoi cu pamant, iar solul se taseazã usor în jurul plantei.

La plantarea de primavarã apare riscul deshidratãrii, daca nu plouã în primele zile dupa plantare, în acest caz fiind necesare udãri.

Functie de nivelul de aprovizionare a solului se vor efectua fertilizarea cu 60-80 t gunoi de grajd, 600-800 kg superfosfat si 400-500 kg sare potasicã/ha. Desfundatul se face la 40-50 cm, cu subsolaj.

Plantarea drajonilor se efectueazã toamna sau primãvara foarte timpuriu în gropi de 40 x 40 x 40 cm sau în santuri astfel încât coletul sã fie la suprafata solului. În prealabil drajonii se fasoneazã la 20-25 cm si se mocirlesc.

Dupã plantare, drajonii se musuroiesc si se scurteazã la nivelul musuroiului sau bilonului.

Sistemul de conducere.

Majoritatea soiurilor de zmeur necesitã sistem de sustinere

Cel mai utilizat sistem este spalierul cu douã sau trei sârme duble, fixate de stâlpi din beton sau lemn. Primul rând de sârme se asazã la 60 cm fatã de sol, iar cel de-al II-lea la 1,2 m de sol. Pentru soiurile cu port înalt se foloseste spalierul cu trei rânduri de sârme distantate la 50 cm una de alta.

În acest sistem se realizeazã benzi continui cu latime de 40-50 cm.

Cultura sub formã de gard fructifer se realizeazã fãrã sistem de sustinere. Se folosesc soiuri cu tulpini erecte groase (The Lathan, June, Indian Summer etc. care se autosustin. Densitãtile mari, în ambele cazuri, conduc la productii calitativ inferioare.

Conducerea sub formã de evantai pe spalier sau araci (fig. 8). Tulpinile se paliseazã în pozitie aproape orizontalã, jumãtate într-o parte jumãtate în cealaltã.