Potrivit specificului ţării noastre copiii au anumite drepturi, acestea au fost adunate într-o lege care îşi propune să se alinieze în rândul celor internaţionale. Unul din drepturile fundamentale ale copilului este dreptul la familie. Acest drept trebuie perceput în adevăratul sens al cuvântului şi nu se rezumă, doar, la existenţa părinţilor. Acest drept solicită anumite responsabilităţi şi atitudini din partea părinţilor.

Din experienţa vieţii cotidinene constatăm că tot mai puţini sunt copii care se pot bucura cu adevărat de familie, copii care au acces la părinţi fără a fi deranjaţi de telefonul mobil sau orele suplimentare de la locul de muncă. Toate aceste aspecte au urmări mai puţin dorite asupra dezvoltării copilului şi influenţează în mod negativ viitorul acestuia.

Pentru a prevenii urmările negative şi a menţine un echilibru în plan professional, pot fi urmate cu mare succes câteva sugestii de ativităţi pe care le pot face părinţii împreună cu copiii.

 Momentul familiei. Faceţi o rutină din a avea o dată pe săptămână un moment special al familiei în care împreună cu copiii d-voatră rezolvaţi problemele familiei şi luaţi deciziile de familie. În acest fel, copiii se vor simţi responsabili şi vor accepta mult mai uşor deciziile decât dacă le impuneţi d-voatră. Astfel îi învăţaţi cum se ia o decizie şi cum se rezolvă eficient o problemă. Cere-ţi ajutorul copilului pentru rezolvarea unor probleme de familie. Copilul are nevoie să se simtă util şi valoros în familie. Ca exerciţiu vă puteţi realiza « calendarul familiei » în care notaţi în fiecare săptămână momentele sau lucrurile pe care le-aţi făcut împreună. În acest mod le va fi mult mai uşor copiilor să îşi reamintească momentele speciale petrecute copiilor. Este recomandată această metodă mai ales pentru părinţii care sunt foarte ocupaţi şi au un program de lucru prelungit.

Timpul meu pentru tine. Oferiţi-i copilului d-voastră în fiecare zi momente în care să se simtă apreciat şi iubit de d-voastră. Exprimaţi acest lucru în cuvinte şi prin timpul petrecut împreună. Nu cantitatea de timp este importantă, ci calitatea timpului petrecut împreună. Ceea ce faceţi împreună: citiţi o poveste, vă jucaţi jocul preferat al copilului, îl ascultaţi ce vrea să vă povestească despre ce a făcut cu prietenii sau la şcoală este foarte important pentru copil şi îi dă sentimentul că îl apreciaţi şi iubiţi. Copilul are nevoie să ştie că în fiecare zi petreceţi cel puţin 10-15 minute cu el şi pentru el. Dacă între timp ceva vă întrerupe, un telefon de exemplu, cel mai potrivit este să spuneţi : «Acum nu pot vorbi, este timpul pentru Ana».

Fiecare dintre noi suntem speciali. Stabiliţi-vă pentru fiecare membru al familiei o zi pe săptămână în care acea persoană i se acordă atenţie specială. Copii învaţă astfel să ofere atenţie şi complimente celorlalţi şi învaţă să le primescă. De asemenea, copilul mai învaţă că suntem diferiţi şi avem moduri diferite care ne bucură şi ne relaxează. Pregătiţi aceste momente cât de des este posibil. A « sărbători » pe cineva înseamnă a fi atent şi a cunoaşte preferinţele celorlaţi şi mai puţin a-i oferi cadouri sau obiecte. Pentru foarte mulţi copii a petrece un timp de calitate împreună este mai important decât o jucărie scumpă de care se va plictisi foarte repede.

Contribuţia ta contează !  Oferiţi-i copilului d-voatră responsabilităţi în familie care să îl facă să se simtă că are o contribuţie importantă: îngrijeşte florile, caută informaţii despre modul de petrecere a timpului liber în familie, trimite felicitările de Crăciun prietenilor. Fiţi atent ca părinte să oferiţi imediat feedback pozitiv pentru comportamentele pozitive pe care le-a făcut copilul d-voastră. A da feedback înseamnă a spune ceva imediat ce aţi sesizat un comportament “Bravo! Apreciez foarte mult faptul că ai ajutat-o pe sora ta să strângă jucăriile din camera ei!” .

Aceste sugestii nu garantează că viaţa noastră va fi ferită de dificultăţi sau evenimente mai puţin plăcute, dar cu siguranţă contribuie la îmbunătăţirea relaţiei dintre părinţi şi copii asigurând respectarea unui drept al celor mici.

Concluzie:

Mulţi părinţi şi specialişti din diferite domenii, recunoscă că educaţia şi creşterea copiilor este o sarcina dificilă şi complexă, iar de multe ori părinţii au nevoie de tot sprijinul pentru a face faţă acestei continue provocări. Însă, în mod cert, nu este un semn de slăbiciune sau de lipsă de iubire să cereţi ajutor. De fapt, să ceri ajutor este un gest de curaj şi de obicei acest lucru este în interesul copilului. Motiv pentru care încurajez părinţii să ceară ajutor şi sprijin atunci când sunt nevoiţi să răspundă unor provocări pentru care nu au o rezolvare pregătită.

Psih. Gyorgy GASPAR