În articolul  prezent voi prezenta pe scurt conceptul de normalitate, conceptul de sănătate, apoi despre personalitate.

Normalitate, în termeni psihologici sănătate cea mintală, este un rezultat a mai multor parametri ai vieţii organice şi sociale, aflaţi într-un echilibru. Desigur limita normal – patologic este extrem de complicată, diferenţele celor două domenii fiind un adevărat labirint, sau un ocean imens. Nici un lucru nu este mai greu de analizat decât psihicul uman şi nici o nebuloasă mai sofisticată decât individul, persoana.

Există întrebarea: „ Ce este atunci o boală, o tulburare”?

Normalitate este ca „un teren bine îngrijit” al fiecărei persoane în parte, iar boala nu este decât o greşeală în organizarea terenului pe care se înscrie textul vieţii.

Normalitate (sănătatea mintală) este o funcţionalitate pe mai multe planuri, bio–psiho-social,  impusă şi acceptată de societate în scopul dezvoltării personale.

Boala psihică este un dezechilibru, o dezorganizare a vieţii psihice conştiente a persoanei. Acest dezechilibru se datorează fie absenţei motivaţiei de restructurare, ori de inexistenţa încercării de a reechilibra, de a reorganiza o situaţie  dificitară, problematică. Aici este de menţionat că aceste situaţii sunt diferite şi nu au aceeaşi valenţă pentru fiecare în parte. Fiecare dintre noi reacţionează diferit la un stimul.

Personalitatea este o structură care se pateu descrie prin elementele sale structurale, are un grad de permanenţă, o dinamică şi o contabilitate proprie. Este rezultatul dezvoltării înnăscute într-un mediu de dezvoltare socio-cultural şi este secvenţială.

În termeni de noţiuni această descriere a personalităţii este un rezumat a mai multor definiţii date personalităţii, un inventar a descrierilor.

Tulburarea de personalitate este acea dezadaptabilitate care provoacă fie perturbări în funcţionalitate socio-profesională a individului, fie disconfort subiectiv. Prin trăsături de personalitate se înţeleg modele de gândire, de relaţionare cu mediul social şi cu propria individualitate a subiectului. Tulburările de personalitate se recunosc încă din adolescenţă, de aceea este foarte important ca să se intervină de o persoană specializată în domeniu pentru a putea ajuta la structurarea caracteristicilor individuale a personalităţii persoanei. Membrii familiei bolnavului pot complica în cele mai diverse ipostaze intervenţia terapeutică. Această intervenţie se face de un psiholog clinician, sau un psihoterapeut, sau un psihiatru şi cere abilităţii specifice şi efort suplimentar.

 Psih. Clinician Călin SECAN