Sărbătorirea Zilei Mondiale a Apei,  22 Martie 2010, cu tema „Apă curată pentru o lume sănătoasă”, este un prilej de readucere în atenţia opiniei publice a problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor. În cadrul Conferinţei Naţiunilor Unite asupra Mediului Înconjurător de la Rio de Janeiro a fost adoptată, la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care 22 Martie devenea „Ziua Mondială a Apei”.

Apa a fost şi este un element central în viaţa societăţii umane, marile aşezări şi civilizaţii înflorind la margine de apă, dar tot la margine de apă au pierit foarte multe vieţi omeneşti. De la bun universal şi gratuit, asemenea aerului, a devenit o marfă cu preţ uneori foarte ridicat, trecând ca importanţă înaintea materiilor prime, energiei chiar şi a pământului care fără apă ar fi lipsit de viaţă.
Este cunoscut faptul că 80% din compoziţia materiei vii a Planetei este formată din apă, omul putând trăi fără hrană 30 de zile, iar fără apă doar 4-5 zile.
Până nu demult se credea că apă există numai pe planeta noastră. Cercetările recente au demonstrat, prezenţa indubitabilă a apei în univers, atât în formă gazoasă (vapori), cât şi în formă solidă (gheaţă).
Sub multiplele ei forme, reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale peisajului geografic – atât pentru utilizarea directă de către om, cât şi pentru activitatea  biosferei – , fiind, evident indispensabilă supravieţuirii şi bunăstării oamenilor. La începutul secolului XX cererea de apă, calitatea acesteia şi eficienţa utilizării ei păreau probleme de importanţă secundară. Însă, în a doua jumătate a secolului XX, apa dulce a devenit o materie primă critică. La o populaţie a globului de 6,5 miliarde de locuitori, dintre care jumătate trăiesc în mediul urban, evident, nevoile vitale de apă sunt pe măsura acestei populaţii. De aceea nu este de mirare că în ultimii ani s-a manifestat preocuparea de a aborda această problemă nu numai la nivel naţional, ci şi internaţional. Cererea de apă creşte însă rapid, într-un ritm care depăşeşte cu mult creşterea populaţiei. Cererea de apă s-a triplat între 1950 şi 1990, şi se va dubla din nou în următorii 35 de ani.
Aparent nu ar trebui să existe probleme cantitative privind resursele de apă. Terra dispune de un imens volum de apă. Din suprafaţa planetei noastre, de 510 milioane de km2, ceea ce reprezintă 70,8%, iar uscatul doar 149 milioane km2, adică 29,2%. După datele Naţiunilor Unite, volumul total al apei existente pe Pământ este apreciat la 1400 milioane km3, reprezentat astfel: volumul total de apă dulce este doar de 37,8 milioane km3 reprezentând  2,7% din cantitatea totală pe glob.
O statistică a specialiştilor situează America de Nord şi Centrală pe primul loc, având un debit de apă / locuitor, de 9 ori mai mare decât media mondială.
Statele Africane dispun de o cantitate de apă cu o treime mai mică decât media mondială.
Europa şi Asia sunt continentele cu cea mai mare concentraţie de populaţie şi cea mai mică cantitate de apă.
Activitatea umană nu poate fi concepută, în echilibrul planetei, fără apă.

Apa la români
Resursele totale de apă ale României sunt de circa 40 miliarde m3/an, din care, în stadiul actual de amenajare a bazinelor hidrografice, circa 13 miliarde m3/an. Resursele de apă utilizabile din râurile interioare sunt de numai 5 miliarde m3/an în regim natural şi de aproape dublu în regim amenajat, la care se mai adaugă 3 miliarde m3/an apă subterană şi aproximativ 10 miliarde m3/an apă din Dunăre.
România dispune de o resursă de 3246 m3/loc./an, la mare distanţă de Norvegia, de exemplu, cu 112004 m3/loc/an sau Canada cu 122284 m3/loc./an. Mai puţină apă decât în România au, în Europa, Belgia (1344m3/loc./an), Spania (1971 m3/loc./an) şi Polonia (1781 m3/loc./an).
În plus, schimbarea climatului, care se manifestă prin secete frecvente şi reducerea gheţarilor, va face şi ea ca apa să devină un produs din ce în ce mai valoros. Naţiunile Unite estimează că, până în 2025, două treimi din populaţia planetei va avea probleme legate de aprovizionare cu apă.
În ultima vreme problemele de poluare a apei, fie ea chimică sau termică, au efecte directe asupra vieţii, asupra cantităţii de oxigen.
Prof. univ. dr. Gheorghe Gămăneci

Sursa: 0) { if(!is_fixed) make_fix(); is_fixed = true; } oot = jQuery('#oferta_div').offset().top; if(st < oot) { if(is_fixed) un_fix(); is_fixed = false; } bmax = jQuery('#site_bottom_div').outerHeight(); if(sb < bmax) { jQuery('#oferta_filters_div').css('bottom', bmax - sb + 15 + 'px'); } } jQuery(document).ready(function() { if(isMobileWidth(1200)) jQuery(window).scroll(scrollHandler); }); function make_fix() { jQuery('#oferta_filters_div').addClass('_fixed'); left = jQuery('#oferta_div').offset().left; jQuery('#oferta_filters_div').css('left', left + 'px'); jQuery('#oferta_filters_div').css('top', 'auto'); jQuery('#oferta_filters_div').css('bottom', '10px'); jQuery('#oferta_filters_dum').css('display', 'block'); } function un_fix(where) { jQuery('#oferta_filters_div').removeClass('_fixed'); jQuery('#oferta_filters_div').css('left', 'auto'); jQuery('#oferta_filters_div').css('top', 'auto'); jQuery('#oferta_filters_div').css('bottom', 'auto'); jQuery('#oferta_filters_dum').css('display', 'none'); }