Am fost invatatoare si am iubit foarte mult aceasta meserie.Ce poate sa fie mai placut decat faptul ca in pregatirea si formarea unui om, tu ai fost cel care ai pus baza si sunt mandra ca m-am straduit ca ceasta baza sa fie cat mai puternica. In afara de materia obligatorie prevazuta in programa de invatamant i-am invatat pe elevi notiuni de lb. franceza, sa cante la vioara, chitara, acordeon ,muzicuta, sa danseze etc. Eram singurul cadru didactic, dintr-o scoala cu 8 clase care nu cerea bani parintilor pentru bugetul (fondul) clasei.Cu o luna inainte de 1Martie confectionam cu elevii felicitari si martisoare si le vindeam elevilor din celelalte clase sau mai dadeam cate un spectacol cu intrare.Fiecare elev avea cate o responsabilitate (secretar, contabil, vanzator etc. )si erau rasplatiti in functie de cum se achitau de sarcina.Nu aveau de facut teme in weekend si nici pe perioada vacantei si consider ca profesorul care obstructioneaza vacantele sunt cei mai mari dusmani ai elevului.Daca se plictiseste poate sa faca si altceva ca doar de aceea I se spune “vacanta”.Unora le place sa lucreze la matematica, altora sa citeasca, n-au decat sa faca ce vor , dar din propria-i constiinta, fara a li se impune.Elevii mei veneau la scoala din placere si nu ca erau obligati.Cand m-am despartit de prima promotie si am facut serbarea de sfarsit de an , de la scoala si pana in statia de masina, tot drumul (500m) era presarat cu flori , poate si datorita faptului ca pe tot parcursul celor patru ani de scoala nu am acceptat sa primesc de la ei nici un cadou, ci numai flori.Am fost cel mai iubit cadru didactic din toata scoala !

Am scris toate acestea nu pentru a va impresiona, ci pentru a va arata cat de draga mi-a fost aceasta meserie si cat am suferit cand am fost nevoita sa ma pensionez pe caz de boala la numai 39 de ani din cauza unui doctor care mi-a gresit operatia.Comisia care s-a intrunit a constatat imprudenta doctorului dar pe mine nu m-a incalzit cu nimic aceast lucru.La aflarea vestii, socul a fost atat de puternic incat ,dupa doua saptamani parul a inceput sa-mi cada in suvite. Am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru a diminua, macar aceasta cadere dar a fost imposibil.Eram disperata ! Intr-o noapte am visat-o pe bunica sotului meu . Se prapadise de cativa ani si am suferit foarte mult dupa moartea ei , mai ales ca eu n-am avut alti bunici. A fost cea mai bogata femeie din sat. Ii placea sa calareasca si sa petreaca mult timp in mijlocul naturii. Neavand nici-o nepoata, toata dragostea si-a revarsat-o asupra mea .Si eu am iubit-o nespus de mult! Prin urmare , am visat ca eram cu bunica intr-o poiana plina cu tot felul de flori. Parca era raiul pe pamant! In viata mea nu am vazut un covor de flori mai frumos ca in acea noapte! A cules un buchet mare de flori si alte plante , ne-am asezat undeva pe o iarba si mi-a spus asa: “ Nu dispera! Dumnezeu a lasat pentru fiecare boala cate o floare sau o planta, numai ca e foarte greu sa le cunosti.”Mi-a aratat fiecare planta sau floare dintre cele pe care le avea in poala, la ce se foloseste si apoi mi-a zis : “Mai bine cauta in caietele tale de scoala”(caietele de cand eram eu invatatoare ). Dimineata am cautat cu disperare in caiete dar n-am facut altceva decat sa-mi amintesc de vremurile frumoase cand eram la catedra si-mi faceam cu cinste datoria. Dupa aproape un an de zile, in saptamana mare a Pastelui am visat-o din nou pe bunica , de data asta dandu-mi un pachet dintr-un dulap asemanator celui in care eu imi tineam caietele.Cum m-am sculat , m-am dus imediat la dulap si pe fundul lui am gasit un pachetel invelit intr-o panza de in.Emotionata si cu mainile tremurande am desfacut pachetul si in el era un caiet cu tot felul de retete scrise pe categorii: de bucatarie, intretinere , sanatate, precum si multe recomandari foarte interesante.Eu n-am stiut de pachet deoarece bunica , inainte de a muri i l-a dat sotului meu cu rugamintea sa mi-l dea cand ma voi intoarce (eram plecata la niste cursuri de perfectionare obligatorii care se tineau la fiecare patru ani). Sotul meu a luat pachetul , l-a pus in caietele mele, bunica a murit iar el a uitat cu totul de acest pachet. Am luat acel caiet si cu lacrimi in ochi am inceput sa-l citesc ca pe o lectura. Cand am ajuns la reteta pentru par am inteles de ce imi aparea bunica in vis! Si ca sa nu mai lungesc vorba, trei ani mi-au trebuit ca sa ajung la prepararea acestei crème. Cand am inceput eu tratamentul , sotul meu care avea chelie pe jumatate de cap ,neincrezator, mi-a zis sa-i fac si lui acest tratament ca oricum nu are nimic de pierdut. Vazand ca numai dupa trei luni incepe sa-i creasca parul prin locuri pe unde nu a mai trecut peria de ani de zile a ramas socat. Acum ma asalteaza toti prietenii si toate cunostintele lui, rugandu-ma sa le dau si lor din aceasta minunatie de crema.
DETALII DESPRE CREMA:
Tel: 0723.194.388
E-mail: *****